De nenumărate ori auzim în jurul nostru persoane care ne spun că sunt într-un moment al vieții lor în care și-au găsit echilibrul și sunt zen.
Acest lucru poate pe unii îi miră, iar altora le trezește un sentiment de frustrare din simplul motiv că și-ar dori la rîndul lor să își depășească condiția actuală și să își găsească propria lor stare de bine, de echilibru.
Să analizăm puțin proveniența lui zen: „Doctrină hindusă, bazată pe budism, care pune accentul pe contemplația mistică și dezvoltă credința în iluminarea interioară instantanee. A fost elaborată în India de călugărul hindus Bodhidharma în sec. 6 d. Hr. și a pătruns și în Japonia în sec. 16-17, unde astăzi este foarte răspândită mai ales ca doctrină filozofică” (dex).
În zilele noastre, zen-ul are o paletă mult mai largă de aplicabilitate, sensurile care i s-au atribuit de-a lungul anilor, căpatînd un scenariu bogat. Spunem zen când ne referim la o stare de liniște, de echilibru interior, de pace, de acceptare a ceea ce este.
Dacă pornim de la definiția inițială și extrapolăm la momentul actual, putem spune ca zen-ul/echilibrul interior este în fapt o stare de concentrare conștientă asupra sinelui, în care ne aducem energia individuală către ceea ce este în prezentul nostru.
Astfel, putem deveni conștienti de ceea ce este aici și acum fără a ne lăsa influențați de emoțiile trecute sau de scenariile multiple ale momentelor care vor urma.
Cine privește în exterior visează; cine privește în interior se trezește. – Carl Jung
Fără doar sau poate, noi toți putem ajunge la o stare de echilibru, care să ne permită plantarea intențiilor viitoare; de unde și teoriile gîndirii pozitive pe care le putem utiliza în vederea obținerii unor rezultate benefice pentru viețile noastre.
Dezvoltarea personală nu înseamnă altceva decât să învățăm să ne accesăm potețialul înnăscut pentru a transforma energia vitală în energie constructivă pentru modelarea existenței individuale.
Este un proces care durează și mai ales nu se termină niciodată, deoarece totul se transformă și nimic nu rămâne fix, dacă înțelegem acest lucru, sau măcar ne dorim să experimentam acest punct de vedere, procesele de transformare se vor revela cu ușurință, iar pașii de urmat în pe calea propriei evoluții vor deveni o călătorie interesantă și cu multe beneficii către ascensiunea noastră.
De câte ori nu v-ați trezit copleșiți de prea mult? De câte ori nu v-ați pus întrebarea …De ce mi se întâmplă numai mie?… De câte ori nu v-ați uitat cu jind la alte persoane din jurul vostru, întrebându-vă…oare ei cum reușesc? …. și tot asemenea multe semne de întrebare, la care răspunsurile pe care le așteptați nu erau niciodată unele satisfăcătoare, astfel încât să depășiți impasul propriu.
Răspunsul se află în întrebarea însăși! Toți aceia care ajung, mai devreme sau mai târziu să se confrunte cu astfel de stări, au atins momentul în care propria lor ființă le trage un semnal de alarmă că a sosit momentul să iasă din stereotip și să își acceseze potențialul pentru dezvoltarea lor personală.
Modelul există, devreme ce îl vedem la alții și mai ales ne dorim ca el să funcționeze și la noi, deci răspunsul este simplu. Nu aceia care pot, fac ceva anume, ci noi începem să întelegem ca la rândul nostru putem și noi face ceva pentru atingerea unei stări de echilibru personal, din care să evoluam ca ființe inteligente.
Omul se naște cu simțuri, astfel că acest dar neprețuit, este arsenalul fiecăruia dintre noi, simțind putem analiza ceea ce ne dorim. Mai întâi vedem în jur, apoi ne dorim să putem și noi, urmează etapa de cerecetare, dorința de cunoaștere și nu în cele din urmă acțiunea. De azi trebuie să fac ceva!
Acela este de fapt începutul devenirii… Abia atunci se poate spune ca dăm startul propriei existențe către lungul drum al dezvoltării nostre personale.
Facem o retrospectivă a ce a fost, să definim momentul prezent, pe care este necesar să îl conștientizăm în vederea obținerii unui echilibru a cine exact și mai ales unde suntem acum, pentru a putea evolua diferit către o nouă stare de bine.
“Totul se află în echilibru. Singura problemă care există sunteți voi; în sine, lumea nu are niciun fel de problemă” – OSHO
Irina Zamfirescu