Acest motto al meu a venit catre mine dupa ceva vreme de cautari, esecuri, cautari, dezamagiri, revelatii si tot asa.
Ce inseamna el la nivel semantic este lesne de inteles, insa analitic defineste, poate una dintre cele mai simple si umane trasaturi ale fiecaruia dintre noi: autenticul sufletului, care rezida din insasi fiinta umana.
Cred ca toti ne intrebam la un moment dat in viata, cine suntem, de unde venim, incotro ne indreptam, daca ceea ce ni se intampla in viata de zi cu zi este ceea ce este si atat, sau mai este ceva ascuns, misterios, acel ceva care ne striga din launtru, dar pe care nu il putem nici apuca, nici explica in termeni materiali…
Sunt multe abordari ale acestei teme, pe care multe nu le cunosc, sau sunt doar novice in a le studia, iar altele sunt deja vehiculate pe toate canalele de informare disponibile ale societatii noastre, insa din toate cercetarile mele si “simtirile” aferente am ajuns la concluzia ca simtirea fiecaruia dintre noi este masura sa in existenta aceasta aleasa.
Dupa cum spunea Rene Descartes “Gandesc deci exist”, multe teorii ulterioare au extrapolat sintagma aceasta la niveul simt, deci exist!
Este deja cunoscut faptul ca omul se naste, ajunge in aceasta existenta cu trei coordonate: instinct, ratiune si simtire. Conform studiilor, singurul atribut pe care il putem localiza la nivel fizic este ratiunea, partea mentala, reprezentat prin creier cu toate functionalitatile sale mecanice, responsabil de functionarea ordonata a centrilor nervosi si a gandirii constiente.
Referitor la instinct, acesta nu poate fi localizat si nici masurat, insa a fost si este studiat si in zilele noastre ca parte integrata a speciei. Instinctul are un rol esential in existenta noastra ca specie, el asigurandu-se de implinirea nevoilor bazice: hrana, somn, perpetuare, etc.
Atata vreme cat ratiunea si instinctul conlucreaza intr-o maniera echilibrata, in sensul ca ratiunea permite instinctului sa isi “vada de nevoile primare”, fara a exagera intr-un comportamnet care ar putea afecta “modul de lucru” al ratiunii, lucrurile sunt ok, iar sistemul functioneaza.
Cand ma refer la nevoile primare, aici includem si nevoia, poate cea mai importanta de “a fi bine”. Fiintele cauta starea de bine.
Prin tot ceea ce face omul, cauta starea de bine. Acesta stare este instinctiva.
Pe masura ce evoulam, in diferite etape ale vietii noastre, noi toti incercam sa atingem starea de bine.
In zilele noastre, ne confruntam cu un tumult de informatie pe care il asimilam din ce in ce mai greu, suntem bombardati cu noutati despre care nici macar nu stiam ca pot exista, de la produse, servicii, sisteme care ne altereaza propria fiinta. Nu mai stim exact de unde sa incepem si cu ce sa terminam, pe cine sa ascultam, sau cui sa adresam o intrebare.
Acesata corvoada existentiala, uneori ne aduce in momente de impas, in care nu mai stim exact ce ar trebui sa facem sa fie bine.
Este timpul sa ii dam putin frau liber instinctului!
Sa cautam sa ne simtim instinctul innascut de a ne duce catre binele nostru.
Unii dintre noi sunt apti de a cerceta singuri metode alternative pentru a iesi din cercul vicios al tumultului societatii actuale, actiune demna de respect si de incurajare, iar altii continua sa bajbaie in nispiurile miscatoare ale incertitudinii si intrebarilor fara raspuns.
Tot timpul parte a raspunsului se afla in insasi intrebare!
Deci va indemn sa va intrebati propria persoana, sa incercati sa va auziti instinctual…apoi sa identificati simtirea.
Acum ca am impartasit ideologia instinctului, va las sa analizati, urmand sa va scriu cateva randuri despre simtire.
Irina Zamfirescu