Dragul meu suflet pereche, mie, azi sufletul meu mi-a vorbit despre tine și despre noi, în întrupare și în însuflețire. Nu cred că pot reda aici ceea am întețels cu atâta simțire, cu emoție cu frica că poate ne aude cineva și el, sufletul meu se va speria și nu va mai vorbi.
Voi încerca să îți reamintesc, ceea ce tu deja știi, dar poate ai uitat, sau te-ai ascuns în alte părți unde cauți să te regăsești.
Se spune că la întrupare, ele, sufletele vin în perechi, că în univers totul este dual și că în toate etapele vieții pământești ele se caută, însă uneori le este greu chiar să se găsească unul cu celălalt, căci în formă de materie uită de multe ori ce caută și bâjbîie. Mi-a spus că sufletele sunt cumva fericite când le vine rândul la întrupare, ca niște copii care se bucura la vederea mamei lor, dar că atunci când ajung oameni mari, unele se chinuie, căci își pierd urma unul altuia și se resemnează într-o existență care nu le aparține, devin amice cu alte suflete pe care le ajută, sau de la care primesc ajutor, doar ca să își mai curețe din greșeli, așteptând cuminți momentul în care se vor reîntregi din nou cu perechea fiecăruia.
Mi-a spus că și ele au prieteniile lor, că au suflete gemene, cu acestea au relații de sprijin reciproc, cu acestea uneori își mai amintesc scopul lor de a își găsi fiecare perechea și se susțin și se îndrumă. Cică mai au și suflete profesori, acelea care s-au reîntregit cu perechea lor și sunt doi într-unul, aceia se numesc învățători și vin să mai aducă ceva în plus omenirii, dar nu toate sufletele ajung să aibă privilegiul de a întâlni un astfel de suflet ghid. Probabil că există o ierarhie și la nivelul lor.
Tu, dragul meu suflet pereche, oare ți-ai amintit ce cauți? Sufletul meu mi-a spus că ești puțin cam dezorientat, că ai momente când te ascunzi, dar nu știi exact de cine și mai ales de ce, că îți este frică, că te zbați și că atunci când mai respiri o faci gâtuit, de parcă ai vrea să renunți și să mai vezi tu altă dată.
Sufletul meu s-a speriat și el de câteva ori, însă știe că misiunea lui este să fie suflet și atât.
Mi-a spus că niciodată un suflet nu își încalcă întruparea și că el trebuie să își urmeze stăpânul, iar dacă uneori mai poate să influențeze întruparea, o face subtil, astfel încât să lase o urmă, pe care stăpânul ar putea să o urmeze, dacă alege asta. Poate ca întruparea ta, dragă suflet pereche nu a înțeles când ai vrut să îi spui ceva și te-a purtat unde ție nu ți-a fost bine, dar ai urmat întocmai comanda și așa ai ajuns un suflet răzvrătit.
Pentru ca ești sufletul meu pereche și cumva te-am găsit, aș vrea să îți spun să nu îți mai fie teamă căci nimic nu rămâne pe loc, totul se mișcă, evoluează într-o direcție, important este să găsești drumul cel potrivit ție, să lupți, să înveți că poți să influențezi întruparea prin stăruință și că numai tu singur știi exact cum să faci. Chiar în negura întrupării, salută sufletele pe care le întălnești în drumul tău, ajută-le pe ele dacă îți stă în putință, așa te mântuiești, dar adu-ți aminte scopul tău.
Să știi dragă suflete că cea mai grea bătălie pe care o ducem este cu întruparea noastră, căci ea ne poartă și deci nu putem fi în contradictoriu. Ar trebui să fim cei mai buni prieteni și să găsim calea prin care ne servim cu drag reciproc, să ne aducem bucurii și susținere bilaterală, să învățăm să ne onorăm întregul. Îți mai spun un secret, suflete tu ai să ieși învingător în fața întrupării, întotdeauna se întâmplă așa, vine un moment în care părăsești întruparea, doar ca să revii ulterior. Nu uita că scopul tău este să te regășești cu perechea ta, însă drumul este uneori anevoios, alteori imposibil, depinde de întrupare, dar să știi că atunci cînd știi cumva că ești acolo aproape de perechea ta, caci tu simți, dar întruparea poate nu știe exact ce i se întămplă, începe o vâltoare, un vârtej în care tu, suflete trebuie să te dedici scopului tău.
Nici un suflet nu are casă în întrupare, toate au misiunea de a își construi casa, dar acest lucru este posibil doar dacă se împerechează și construiesc în armonie, ca apoi să plece acasă de unde au venit. Dacă sufletele pereche reușesc să construiască casă în întrupări, se armonizează, se naște un fel de întelegere tacită între ele din care ambele evoluează și fiecare se reîntoarce către sursă mai înălțat, mai liniștit, mai înțelept, mai determinat să revină cu mai multă energie constructivă.
Însă, ele, sufletele nu se pot regăsi și armoniza în întrupări care nu sunt congruente, le este aproape imposibil să se unifice atâta timp cât întrupările lor se manifestă diferit. Atunci când sunt purtate de întrupări în locuri și lumi paralele, sufletele nu au nici puterea, nici permisiunea să alerge către întregirea lor, ele îndură și se resemnează acolo unde sunt așezate, până la revolta finală, în care părăsesc întruparea și se așează frumos la răndul fericirii ulerioare.
Așa că, dragul meu suflet pereche, dacă știi că ne putem reîntregi în întrupare și în însuflețire luptă, căci va da roade, iar până atunci, îndeamnă toate sufletele pe care le întâlnești în drumul tău să își caute perechea, să se armonizeze, să lupte cum pot, căci suflete prietene sunt multe, dar pereche numai unul poate fi, iar acela este scopul tuturor sufletelor.
Fii bine suflet al meu pereche și ține minte că totul este în iubire!